Clarissa Divine - Animagus

Ceasul batea din ce in ce mai tare,anuntand miezul noptii.Treptele scarii scartaiau,in timp ce firava copila pasea pe ele cat putea de incet,indreptandu-se spre usa mansardei.
O deschise cu grija,ascultand pentru o clipa sunetele din jurul sau.Toti adormisera deja,nu aveau sa o mai impiedice sa intre in aceea incapere ce o fascinase atat de mult.
Camera era goala,cu exceptia unor carti vechi,patate de mucegai,asezate neglijent intr-un colt al camerei si a unei siluete diafane.
Fetita lasa sa ii cada din mana papusa pe care o purta mereu cu ea si alerga incantata spre fantoma mamei sale.
Aprinse lumanarea pe care o sterpelise in urma cu cateva zile de la spiridusul casei si se ridica pe varfuri pentru a privi chipul mamei sale.
Era o femeie inalta,impunatoare,dar cu trasaturi fine.Parea bolnava si slabita,la fel cum fusese in momentul in care murise.
Prin spatele norului de ceata al fantomei,Clarissa vazu cadavrul mamei sale,aratand ca in ziua in care se stinsese din viata,avand un suras pe chipul palid.
Isi acoperi ochii cu mainile,refuzand sa se mai gandeasca la trupul mort aflat in incapere si spuse:
-Imi pare rau ca nu am venit mai devreme.Nu am putut,nu mi s-a permis.
-Nu te invinui pentru asta.Stiu prea bine ca dupa moartea mea,toti au incercat sa te faca sa ma uiti.Au crezut ca asa va fi mai bine pentru tine.Dar ei nu inteleg.O fiica nu isi va putea uita mama.
-Nu te-am uitat...am stiut mereu ca esti aici...te-am auzit...spuse fetita cu lacrimile siroindu-i pe obraji.
-Vino aici!Am sa iti arat ceva!
Copila urma nesigura silueta stravezie ce o indemna sa vina dupa ea.Iesira din mansarda,indreptandu-se spre vechea camera a mamei sale.
Deobicei aceasta era inchisa,dar in aceea sara putu sa intre in ea cu usurinta.
Fantoma pluti spre un colt al camerei si scoase un plic in care se aflau cateva fotografii.Scoase una dintre ele si i-o arata fiicei sale.
Fotografia infatisa o lebada.Fetita o privi nedumerita,neintelegand ceea ce vroia sa ii arate mama sa.Vazand aceasta,fantoma adauga:
-Cat timp am fost vie,am fost un Animagus.Am avut puterea de a ma transforma intr-o lebada.Ti-am aratat aceasta poza,din cauza faptului ca acum mi-am pierdut aceasta putere,fiind doar o biata fantoma.Te apropii de varsta la care puterile magice incep sa se faca auzite,maine vei implini sase ani.Este posibil sa fi mostenit aceasta putere.
-Crezi ca sunt un Animagus?
-Da,cred ca esti un Animagus.Mi-ar placea sa incerci sa te transformi intr-un animal.
-Cum?Nu stiu ce sa fac.
-Iti vei da seama singura.Acum pleaca,ceilalti membri ai familiei isi vor da seama ca lipsesti.
Clarissa iesi din camera tremurand,fie din cauza frigului,fie din cauza socului de a isi revedea mama.Se intoarse in camaruta sa,dar nu adormi.Se aseza pe podea,isi inchise ochii si incerca sa isi imagineze ca este o lebada.Dupa cateva secunde,se uita entuziasmata in oglinda din camera sa,dar din aceasta o privea aceasi fetita cu par lung si negru.
Se intoarse dezamagita si repeta exercitiul timp de cateva ore.Abia cand incaperea incepuse sa fie luminata pe deplin,isi dadu seama cat de repede se scursese timpul.Se uita la ceas,era ora opt dimineata.
Cobora scarile,pentru a lua micul dejun.Unchiul sau si sotia lui se aflau deja la masa.Cand o vazu ii spuse:
-Ce s-a intamplat cu tine de ai intarziat atat de mult?
-Am dormit mai mult decat de obicei.Imi pare rau.
-Ma indoiesc de asta.Pari foarte obosita.Si ce ai pe mana?
Clarissa isi privi mana dreapta,curioasa.Fu surprinsa sa vada cateva pene stralucitoare prinse de piele.Fugi de langa unchiul sau,fara sa se mai gandeasca la nimic altceva.
-Unde crezi ca te duci?Vino imediat inapoi!
Dar Clarissa nu il auzea.Alerga in continuare pana cand ajunse langa lacul din apropierea casei.Isi facu drum printre trestii,si se scufunda in apa rece ca gheata.Isi inchise din nou ochii si se concentra cat putu de tare.De data aceasta stia ca va reusi.
Cand ii deschise,primul lucru pe care il facu,fu sa isi priveasca trupul reflectandu-se in apa lacului.Nu mai era al unei copile,ci al unei lebede,cu pene albe ce straluceau in lumina soarelui.
In sfarsit reusise.Se simtea fericita,cum nu mai fusese niciodata.Fericita si libera.Libera sa plece departe de casa ce ii amintea de trecutul sau,libera sa se desprinda din cosmarul in care era captiva.
Nu avea sa ii spuna nimanui despre puterea pe care o dobandise.Avea sa fie refugiul sau.Putea sa inoate departe de tot si sa isi imagineze ca totul se va schimba cat se va intoarce,fie ca era doar o iluzie copilareasca.
Inota in continuare,printre firele de trestie,pe langa malurile acoperite cu iarba inalta.Era ceva cu totul nou pentru ea.Refuzase sa mai iasa din casa din momentul in care murise mama sa.
Acum totul parea un vis.Pana si cea mai timida adiere de vant o facea sa se simta vie si realiza cat de mult pierduse in toti acei ani.
Se intoarse in casa unchiului sau abia noaptea.Alerga spre usa mansardei,nerabdatoare sa ii povesteasca mamei sale despre tot ceea ce se intamplase in aceea zi.
Dar cand intra in incapere,silueta diafana disparuse.Se uita atent la cadavrul si cartile de pe podea,totul era ca si inainte.Inchise usa,fara sa isi piarda speranta si se indrepta spre camera mamei sale.
Usa se deschise cu usurinta,la fel ca si in noaptea precedenta,dar nu era nici urma de fantoma mamei sale.Pe pat era asezat un bilet,alaturi de fotografia pe care i-o aratase mai inainte.
Clarissa il citi numaidecat,refuzand sa creada ca mama ei plecase:
''Draga mea,imi pare rau ca nu am putut sa imi iau la revedere de la tine.Motivul pentru care am ramas pe pamant,ca fantoma,a fost sa te ajut sa descoperi un mod prin care sa poti fi fericita.Acum pot pleca,deoarece am incredere in tine ca te poti descurca singura.
Voi muri cu adevarat numai atunci cand tu vei uita cine am fost.Cu speranta ca ne vom revedea intr-o zi,adio!"

Foarte frumos. Mi-a placut mult.
Acceptata.